Ce spun cele mai noi cercetări despre tiamină și boala Alzheimer

Vitamina B1, cunoscută și sub numele de tiamină, este esențială pentru funcționarea creierului. De zeci de ani se știe că deficitul sever de tiamină poate provoca tulburări neurologice grave, însă cercetătorii investighează acum o întrebare mult mai ambițioasă: pot dozele mari de vitamina B1 să încetinească evoluția bolii Alzheimer și a altor forme de demență?

Rezultatele de până acum sunt promițătoare, dar specialiștii avertizează că nu există încă dovezi suficiente pentru ca tratamentul să fie recomandat în practica medicală de rutină.

De ce este importantă vitamina B1 pentru creier?

Tiamina joacă un rol esențial în transformarea glucozei în energie. Creierul consumă aproximativ 20% din energia organismului, iar fără suficientă vitamina B1, neuronii nu mai pot produce eficient energia necesară funcționării.

Deficitul sever de tiamină poate provoca encefalopatia Wernicke și sindromul Korsakoff, afecțiuni asociate cu pierderi importante de memorie și tulburări cognitive. Tocmai această legătură i-a determinat pe cercetători să studieze dacă suplimentarea cu vitamina B1 ar putea avea efecte și în boala Alzheimer.

Ce au descoperit primele studii?

Primele cercetări au fost realizate încă din anii 1990.

Într-un studiu clinic, pacienții cu Alzheimer au primit între 3 și 8 grame de tiamină pe zi, doze de sute de ori mai mari decât necesarul zilnic recomandat.

Rezultatele au sugerat o ameliorare modestă a funcției cognitive, însă studiul a inclus un număr redus de participanți și nu a fost suficient pentru a demonstra eficiența tratamentului.

Ulterior, alte studii au produs rezultate contradictorii: unele au observat beneficii limitate, în timp ce altele nu au găsit diferențe semnificative față de placebo.

De ce cercetările s-au orientat către benfotiamină?

În ultimii ani, interesul s-a mutat de la tiamina clasică la benfotiamină, o formă sintetică și liposolubilă a vitaminei B1.

Benfotiamina este absorbită mai eficient și poate atinge concentrații mai mari în organism decât tiamina obișnuită.

Mai multe studii sugerează că aceasta poate reduce formarea produșilor finali de glicare avansată (AGEs), compuși implicați în îmbătrânirea celulară și în deteriorarea neuronilor din boala Alzheimer.

Rezultatele recente sunt încurajatoare

Un studiu clinic efectuat la persoane cu deficit cognitiv ușor (MCI) sau cu forme incipiente de Alzheimer a evaluat administrarea a 600 mg de benfotiamină pe zi, timp de un an.

Participanții tratați au prezentat un declin cognitiv mai lent comparativ cu grupul placebo, iar cercetătorii au observat și reducerea unor markeri biologici asociați procesului neurodegenerativ. Totuși, dimensiunea redusă a studiului înseamnă că rezultatele trebuie confirmate prin cercetări mai ample.

Sunt în desfășurare studii mai mari

Interesul pentru această strategie terapeutică este în creștere.

În 2025 și 2026 au fost lansate noi studii clinice multicentrice în Statele Unite pentru a evalua dacă benfotiamina poate încetini progresia bolii Alzheimer la pacienții aflați în stadii precoce.

Aceste studii urmăresc evoluția memoriei, capacitatea de desfășurare a activităților zilnice și modificările observate la nivel cerebral pe parcursul mai multor luni.

De ce ar putea funcționa?

Cercetătorii au identificat mai multe mecanisme posibile.

Vitamina B1 ar putea:

• îmbunătăți metabolismul energetic al neuronilor;
• reduce stresul oxidativ;
• diminua inflamația cerebrală;
• reduce acumularea compușilor toxici rezultați din metabolismul glucozei;
• proteja funcția mitocondriilor, considerate „uzinele energetice” ale celulelor.

Toate aceste procese sunt implicate în apariția și progresia bolii Alzheimer.

Înseamnă că vitamina B1 tratează demența?

Nu.

În prezent, nu există dovezi că vitamina B1 sau benfotiamina vindecă boala Alzheimer.

Cele mai bune rezultate observate până acum indică doar posibilitatea unei încetiniri modeste a declinului cognitiv la unii pacienți aflați în stadii incipiente ale bolii.

Specialiștii subliniază că aceste suplimente nu trebuie considerate un înlocuitor al tratamentelor recomandate de neurolog și nici nu ar trebui administrate în doze foarte mari fără supraveghere medicală.

Sunt sigure dozele foarte mari?

Necesarul zilnic de vitamina B1 pentru un adult este de aproximativ 1–1,2 mg.

În studiile clinice pentru Alzheimer au fost folosite doze de 600 mg de benfotiamină sau chiar 3–8 grame de tiamină, adică de sute sau mii de ori mai mari decât aportul zilnic recomandat.

Deși vitamina B1 este hidrosolubilă și excesul este eliminat prin urină, administrarea unor astfel de doze trebuie făcută exclusiv în cadrul studiilor clinice sau la recomandarea medicului.

Ce trebuie reținut?

Vitamina B1 rămâne una dintre cele mai interesante direcții de cercetare în domeniul bolii Alzheimer. Primele studii sugerează că dozele mari, în special sub formă de benfotiamină, ar putea încetini declinul cognitiv la unii pacienți cu forme incipiente de demență. Totuși, dovezile sunt încă insuficiente pentru ca acest tratament să fie recomandat pe scară largă.

Până la publicarea rezultatelor studiilor clinice aflate în desfășurare, vitamina B1 în doze mari trebuie privită ca o terapie experimentală, nu ca un tratament dovedit pentru demență.