Revitalizarea cultului lui Stalin în Rusia contemporană
La 70 de ani după ce Nikita Hrușciov a demontat oficial cultul personalității lui Iosif Stalin, figura dictatorului sovietic redevine centrală în viața publică din Rusia. În contextul războiului împotriva Ucrainei, Rusia lui Putin a reînvigorat simbolurile și miturile staliniste pentru a justifica sacrificiile milioanelor de ruși.
Originea cultului stalinist
Cultul lui Stalin a început să se contureze la sfârșitul anilor 1920, fiind marcat de aniversarea de 50 de ani a dictatorului în decembrie 1929, care a declanșat o campanie de glorificare masivă. Acesta se baza pe trei piloni esențiali:
- Frica — prin represiuni în masă, deportări și Gulag, orice critică era sever pedepsită.
- Controlul informației — monopolizarea istoriei, presei și culturii.
- Mitul „eficienței” — teroarea și milioanele de victime erau prezentate ca preț necesar pentru industrializare și victoria în război.
După moartea lui Stalin în 1953 și „raportul secret” al lui Hrușciov din 1956, cultul personalității a fost oficial condamnat, dar nu s-a realizat o asumare reală a crimelor stalinismului.
Reevaluarea lui Stalin sub Putin
Sub conducerea lui Vladimir Putin, figura lui Stalin a fost reintrodusă treptat în discursul public. Monumente reinstalate și manuale școlare rescrise, care minimizează referințele la Gulag și la milioanele de morți, au contribuit la creșterea popularității lui Stalin, care a depășit-o pe cea a lui Hrușciov și Gorbaciov. Sondajele Levada arată o creștere semnificativă: în 2016, 28% dintre respondenți îl considerau „mare lider”, iar în 2021, acest procent a crescut la 56%. De asemenea, în 2019, 70% din populație evalua rolul său în istorie ca fiind „pozitiv”.
Nostalgia pentru autoritarism
Revenirea lui Stalin în spațiul public nu este întâmplătoare. După invadarea Ucrainei, Kremlinul a început un amplu proces de rescriere a trecutului pentru a legitima prezentul. Absența unei condamnări reale a comunismului după 1991 a creat un vid, umplut acum cu mituri despre ordinea și disciplina sovietică. Într-o Rusie izolată, afectată de sancțiuni și dificultăți economice, nostalgia pentru un lider perceput ca „puternic” devine un instrument politic eficient, folosit pentru a justifica agresiunea externă și controlul intern.
Concluzie
Reîntoarcerea cultului lui Stalin în Rusia contemporană reflectă nu doar o schimbare în percepția istorică, ci și o strategie politică a Kremlinului de a consolida puterea într-un context internațional complicat.
