Problema muncii la negru în România
Munca la negru și plata salariilor „în plic” reprezintă o problemă structurală a pieței muncii din România, conform raportului „OCDE Economic Surveys: România 2026”. Economia informală rămâne extinsă, iar o parte semnificativă din activitatea economică se desfășoară în afara sistemului fiscal și a protecției sociale. Nivelul ridicat al muncii nedeclarate afectează colectarea taxelor, distorsionează concurența și limitează accesul la protecție socială.
Extinderea economiei informale
Analiza OCDE subliniază că munca nedeclarată este o provocare majoră pentru piața muncii din România, având un impact negativ asupra veniturilor fiscale. Colectarea veniturilor publice este afectată de nivelul scăzut al conformării fiscale și de prevalența muncii informale, fenomen mai pronunțat comparativ cu alte economii europene. Munca nedeclarată se manifestă prin lucrul fără contract sau prin contracte cu salarii parțiale declarate.
Salariile „în plic”
Plata salariilor „în plic” este o formă frecventă de economie informală. Angajații primesc un salariu oficial mai mic, iar diferența este plătită în numerar, fără a fi raportată autorităților. Această practică apare adesea în economiile cu taxe ridicate și control fiscal insuficient. În România, diferența dintre costul total al muncii pentru angajator și venitul net al angajatului contribuie la perpetuarea acestui fenomen.
Riscurile pentru angajați
Deși plata salariului „în plic” poate părea avantajoasă pe termen scurt, angajații se confruntă cu riscuri semnificative. Veniturile nedeclarate nu sunt luate în considerare la stabilirea pensiei sau a altor drepturi sociale. Lucrătorii din economia informală sunt adesea excluși din sistemele de protecție socială, ceea ce crește riscul de sărăcie la vârsta pensionării. Firmele care plătesc salarii la negru pot concura neloial cu cele care respectă legislația, afectând astfel economia generală.
Recomandările OCDE
Pentru a combate munca nedeclarată, raportul OCDE recomandă mai multe măsuri, cum ar fi modernizarea administrației fiscale, dezvoltarea unor sisteme de control bazate pe analize de risc și îmbunătățirea capacității instituțiilor de a detecta și sancționa munca nedeclarată. Politicile publice ar trebui să încurajeze trecerea lucrătorilor din economia informală în cea formală prin reducerea barierelor administrative și facilitarea accesului la locuri de muncă declarate.
Concluzie
Fără măsuri eficiente, problema muncii la negru va continua să afecteze stabilitatea sistemelor sociale și dezvoltarea economică pe termen lung în România.
