De zeci de ani, cancerul este considerat în principal o boală genetică, cauzată de mutații în ADN care determină celulele să se dividă necontrolat. Însă biologul american Thomas N. Seyfried, profesor la Boston College, susține o teorie diferită: originea cancerului nu este, în primul rând, genetică, ci metabolică, iar mitocondriile joacă un rol central.

Ideile sale au stârnit interes, dar și numeroase controverse. Deși cercetările privind metabolismul cancerului s-au intensificat în ultimii ani, majoritatea oncologilor consideră că teoria lui Seyfried este promițătoare pentru înțelegerea unor mecanisme ale bolii, însă nu înlocuiește modelul genetic al cancerului.

Ce sunt mitocondriile?

Mitocondriile sunt structuri microscopice prezente în aproape toate celulele organismului și sunt cunoscute drept „uzinele energetice” ale celulei.

Rolul lor principal este producerea ATP, molecula care furnizează energie pentru toate procesele biologice.

Atunci când mitocondriile funcționează normal, celulele produc energie eficient folosind oxigenul, printr-un proces numit fosforilare oxidativă (OxPhos).

Efectul Warburg

În anii 1920, laureatul Nobel Otto Warburg a observat că multe celule canceroase preferă să producă energie prin glicoliză și fermentație lactică, chiar și atunci când există suficient oxigen.

Acest fenomen a fost denumit ulterior efectul Warburg și reprezintă una dintre caracteristicile metabolice ale multor tipuri de cancer.

Mult timp, cercetătorii au considerat că acest comportament este o consecință a mutațiilor genetice.

Teoria lui Thomas Seyfried

Thomas Seyfried merge însă mai departe.

El susține că disfuncția mitocondriilor apare înaintea mutațiilor genetice și reprezintă evenimentul care declanșează transformarea unei celule normale într-una canceroasă.

În această teorie, mutațiile observate ulterior în ADN sunt privite în mare parte ca efecte secundare ale unui metabolism energetic perturbat, nu ca principala cauză a bolii.

Potrivit lui Seyfried, atunci când mitocondriile nu mai pot produce suficientă energie prin respirație celulară, celulele sunt obligate să se bazeze tot mai mult pe fermentarea glucozei și a glutaminei pentru a supraviețui.

De ce consumă tumorile atât de mult zahăr?

Această teorie explică și de ce multe tumori absorb cantități mari de glucoză.

Tocmai acest fenomen este folosit în investigațiile PET-CT, unde se administrează o formă radioactivă de glucoză. Celulele canceroase consumă mai mult zahăr decât țesuturile normale și devin astfel vizibile pe imagini.

Acest aspect este bine documentat și acceptat de comunitatea științifică, indiferent de dezbaterea privind originea cancerului.

Glucoza și glutamina – cei doi „combustibili”

Seyfried afirmă că majoritatea celulelor canceroase depind în principal de doi combustibili:

• glucoza;
• glutamina.

Pornind de la această ipoteză, el propune terapii metabolice care urmăresc reducerea disponibilității acestor surse de energie pentru tumoră, alături de tratamentele oncologice convenționale.

Dieta ketogenică și postul

Una dintre cele mai cunoscute recomandări asociate teoriei lui Seyfried este dieta ketogenică.

Aceasta reduce aportul de carbohidrați și determină organismul să producă corpi cetonici, utilizați eficient de majoritatea celulelor sănătoase.

Ipoteza este că multe celule canceroase folosesc mai greu cetonele și depind mai mult de glucoză.

Unele studii pe animale și câteva cercetări clinice preliminare au sugerat beneficii în anumite situații, însă dovezile la oameni sunt încă limitate și insuficiente pentru a recomanda dieta ketogenică drept tratament standard al cancerului.

Ce spune comunitatea științifică?

Interesant este faptul că, în ultimii ani, metabolismul cancerului a devenit unul dintre cele mai active domenii de cercetare.

Tot mai multe studii analizează rolul mitocondriilor, al metabolismului glucozei și al glutaminei în dezvoltarea tumorilor.

Cu toate acestea, majoritatea specialiștilor consideră că realitatea este mai complexă.

Numeroase tipuri de cancer au mitocondrii încă funcționale și depind de acestea pentru supraviețuire și creștere. În plus, mutațiile genetice rămân un element esențial în apariția și evoluția multor tumori.

Cu alte cuvinte, cercetările actuale sugerează că metabolismul și genetica nu se exclud, ci interacționează permanent.

Un nou articol readuce teoria în atenție

În 2025, Thomas Seyfried și colaboratorii săi au publicat o amplă analiză în care reiau teoria metabolică a cancerului și încearcă să răspundă criticilor formulate în ultimii ani.

Autorii susțin că noile date despre metabolismul mitocondrial și rolul glutaminei întăresc ipoteza conform căreia disfuncția energetică a celulei reprezintă un factor fundamental în dezvoltarea cancerului.

Ce trebuie reținut?

Teoria lui Thomas Seyfried este una dintre cele mai discutate idei din cercetarea modernă a cancerului. Ea a contribuit la creșterea interesului pentru metabolismul tumoral și pentru rolul mitocondriilor în dezvoltarea bolii.

Totuși, este important de subliniat că această teorie nu reprezintă consensul actual al comunității medicale. Dovezile susțin că metabolismul tumoral este foarte important, însă majoritatea cercetătorilor consideră că atât modificările genetice, cât și cele metabolice contribuie la apariția și evoluția cancerului, iar tratamentele validate rămân chirurgia, radioterapia, chimioterapia, terapiile țintite și imunoterapia, în funcție de tipul și stadiul bolii.