Mariupol: o rană care sângerează
Au trecut puțin peste trei ani de când orașul ucrainean Mariupol a fost cucerit de forțele ruse, în urma unui asediu brutal, un moment-cheie în primele luni ale invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina. Mii de persoane au fost ucise în acea perioadă, iar ONU a estimat că 90% dintre clădirile rezidențiale au fost avariate sau distruse.
În ultimele luni, videoclipurile mai multor influenceri pro-ruși au prezentat o imagine optimistă a orașului, sugerând că structurile avariate au fost reparate și că viața a revenit la normal. Cu toate acestea, localnicii intervievați susțin contrariul. „Ceea ce se vede la televiziunea rusă sunt basme pentru naivi. Cea mai mare parte din Mariupol se află încă în ruine”, afirmă John, un ucrainean care locuiește în orașul ocupat. Jurnaliștii au ales să-i schimbe numele din motive de siguranță.
„Ei repară fațadele clădirilor de pe străzile principale, unde aduc apoi camere pentru a filma. Dar după colț, sunt dărâmături și goliciune. Mulți oameni locuiesc încă în apartamentele pe jumătate distruse”, continuă el. Olga Onișko, în vârstă de 66 de ani, care a fugit din Mariupol, spune: „Am avut un oraș frumos, dar acum el este bolnav. Nu aș spune că autoritățile ruse au reparat multe lucruri. Există o piață centrală – doar clădirile de acolo au fost reconstruite. Au curățat molozul, dar cadavrele au fost pur și simplu încărcate în camioane, odată cu molozul, și transportate în afara orașului.”
Problemele cu apa și medicamentele
Mariupol se confruntă cu penurii severe de apă. „Apa curge pentru o zi sau două, apoi nu mai vine timp de trei zile. Păstrăm găleți și bidoane de apă acasă. Culoarea apei este atât de galbenă încât, chiar și după ce o fierbem, devine înfricoșător să o bem”, spune James, un alt rezident al orașului. Serghei Orlov, care se autointitulează viceprimar al orașului în exil, explică că sursa de apă a fost avariată în timpul luptelor și că, în prezent, nu există deloc apă potabilă. „Apa pe care oamenii o folosesc nu îndeplinește nici măcar standardul minim de apă potabilă”, adaugă el.
Locuitorii se plâng, de asemenea, de întreruperi frecvente ale curentului electric, de alimente scumpe și de medicamente rare. „Medicamentele de bază nu sunt disponibile. Diabeticii se luptă să obțină insulină la timp, iar aceasta este extrem de scumpă”, mărturisește James.
Propaganda în școli
O altă dificultate majoră pentru locuitorii orașului este propaganda care se predă copiilor ucraineni în școli. Andrei Kozhușina, care a studiat la o universitate din Mariupol, povestește cum elevii sunt învățați informații false. Manualele școlare afirmă că regiunile Donețk, Lugansk, Harkov, Zaporojia, Herson, Odesa, Crimeea și Dnipropetrovsk fac parte din Rusia. „Profesorii care refuză să predea aceste lecții sunt intimidați sau concediați. Este ca și cum ar reprograma mințile copiilor noștri”, spune John.
În luna mai, cu ocazia Zilei Victoriei, imagini din piața centrală din Mariupol au arătat copii și adulți îmbrăcați în costume militare, participând la parade, o tradiție din era sovietică impusă acum în teritoriile ocupate.
Rezistența secretă
În ciuda dificultăților, unii ucraineni continuă să manifeste rezistență. În toiul nopții, pictează cu spray culorile albastru și galben pe pereți și lipesc pliante cu mesaje de susținere pentru Ucraina. „Mesajele sunt menite să fie un sprijin moral pentru oamenii noștri, pentru a le face cunoscut faptul că rezistența este vie”, explică James.
Activitățile grupurilor de rezistență includ colectarea de informații pentru armata ucraineană. „Documentez informații despre mișcările militare rusești. Fac fotografii în secret și le țin ascunse până când le pot transmite serviciilor secrete ucrainene prin canale securizate”, spune el. De asemenea, grupurile încearcă să saboteze operațiuni civile sau militare, iar linia de cale ferată spre Mariupol a fost întreruptă în două ocazii.
Viața în oraș rămâne o provocare constantă. „În fiecare zi îți ștergi mesajele, pentru că telefonul tău poate fi verificat. Ți-e teamă să-ți suni prietenii din Ucraina, în caz că telefonul îți este ascultat”, mărturisește James. „O persoană dintr-o casă vecină a fost arestată pentru că a transmis informații armatei ucrainene. Viața ta este ca un film – o tensiune constantă, teamă, neîncredere”, adaugă el.
În contextul negocierilor între Ucraina și Rusia, există sugestii din interiorul și din exteriorul Ucrainei că ar trebui să se cedeze teritoriu în schimbul unui acord de pace. „Cedarea teritoriului pentru o «înțelegere cu Rusia» va fi o trădare. Zeci de oameni își riscă viața în fiecare zi pentru a transmite informații Ucrainei, nu pentru ca un diplomat în costum să semneze o hârtie care să ne «predea»”, spune John. „Nu vrem «pace cu orice preț». Vrem eliberare.”
