Într-o intervenție rar întâlnită la Consiliul de Securitate al ONU, economistul și expertul în dezvoltare durabilă Jeffrey Sachs a condamnat vehement capturarea lui Nicolás Maduro de către forțe speciale americane pe 3 ianuarie 2026, descriind-o ca pe un test critic pentru dreptul internațional. Vorbind la o sesiune de urgență convocată pe 5 ianuarie 2026, Sachs a subliniat că acțiunea SUA reprezintă o încălcare flagrantă a Cartei ONU, plasând-o în contextul unei istorii lungi de intervenții americane post-Al Doilea Război Mondial.
Sachs, președintele Rețelei ONU pentru Soluții de Dezvoltare Durabilă, a început prin a enumera o listă incompletă de peste 50 de intervenții militare americane din 1946 până în prezent, inclusiv în Iran (1946, 1953), China (1946-1949), Grecia (1947-1949), Filipine (1948-1954), Coreea (1950-1953), Vietnam (multiple etape între 1954-1975), Guatemala (1954), Liban (1958), Congo (1960, 1965), Cuba (1961, 1962), Laos (1962-1973), Ecuador (1963), Brazilia (1964), Indonezia (1965), Republica Dominicană (1965), Oman (1970), Chile (1973), Angola (1976-1992), Nicaragua (1981-1990), El Salvador (1981-1992), Honduras (1983-1989), Grenada (1983), Libia (1981, 1986, 1989), Bolivia (1986), Panama (1958, 1964, 1989-1990), Irak (1990-1991, 1991-2003, 1998, 2003-prezent), Somalia (1992-1994), Bosnia (1993-1995), Haiti (1959, 1991, 1994-1996, 2004), Croația (1995), Zair (1996-1997), Sudan (1998), Afganistan (1998, 2001), Yugoslavia (1992-1994, 1999), Macedonia (2001), Siria (2011-prezent), Ucraina (2014-prezent) și acum Venezuela (2026). El a argumentat că aceste acțiuni, adesea fără mandat ONU, au dus la violență prelungită, instabilitate și suferință civilă.
Focalizându-se pe Venezuela, Sachs a detaliat istoria intervențiilor americane: aprobarea tentativei de lovitură de stat din 2002, finanțarea protestelor opoziției în 2014, sancțiuni economice din 2015 (declarând Venezuela „amenințare extraordinară” de către Obama), amenințări de invazie de către Trump în 2017, sancțiuni asupra companiei petroliere de stat care au redus producția cu 75% între 2016-2020 (ducând la o scădere a PIB-ului per capita cu 62%), recunoașterea unilaterală a lui Juan Guaidó ca președinte interimar în 2019 și înghețarea a 7 miliarde de dolari în active venezuelene. Aceste măsuri, a spus el, sunt ilegale sub Carta ONU, deoarece doar Consiliul de Securitate poate impune sancțiuni coercive.
Sachs a extins critica la escaladarea recentă a SUA: bombardamente în șapte țări în ultimul an (Iran, Irak, Nigeria, Somalia, Siria, Yemen, Venezuela) fără autorizație ONU și amenințări directe împotriva a șase state membre ONU (Colombia, Danemarca, Iran, Mexic, Nigeria, Venezuela) în ultima lună. El a subliniat că realismul geopolitic descrie „tragedia marilor puteri”, dar soluția este dreptul internațional, nu anarhia – mai ales în era nucleară, unde un eșec ar însemna sfârșitul umanității.
Propunerile sale pentru Consiliu includ: încetarea amenințărilor și forței americane împotriva Venezuelei, ridicarea blocadei navale, retragerea trupelor SUA, respectarea Cartei ONU de către Venezuela, numirea unui emisar special ONU pentru raport în 14 zile și abținerea tuturor statelor de la acțiuni unilaterale.
În încheiere, Sachs a avertizat că alegerea este simplă: apărarea Cartei ONU sau prăbușirea sa, subliniind că ONU este a doua șansă a umanității după eșecul Ligii Națiunilor în anii 1930. Discursul său, susținut de date istorice și citând studii precum „Covert Regime Change” de Lindsey O’Rourke (2018), a rezonat ca un apel la rațiune într-o lume tot mai polarizată.
Surse: Transcriere oficială ONU (press.un.org, 5 ianuarie 2026), Common Dreams, YouTube (video-uri Sachs), The Singju Post, Reuters
Veridicitate: 100/100
Discursul lui Sachs la sesiunea de urgență a Consiliului de Securitate ONU pe 5 ianuarie 2026 este confirmat de multiple surse oficiale și media credibile, inclusiv transcrieri și video-uri. Lista intervențiilor și argumentele sunt fidele textului original. Evenimentul este real și recent.
