Detalii tulburătoare despre elevii implicați în crima din Cenei
La două săptămâni după tragedia de la Cenei, fosta directoare a școlii, Diana Fericean, a vorbit despre comportamentul și istoricul elevilor implicați în uciderea lui Mario. Mărturiile ei conturează un tablou sumbru: adolescenți greu de gestionat, familii dezorganizate și suspiciuni de consum de substanțe.
Elevii, monitorizați de Poliție
Fosta directoare a menționat că minorii implicați în crimă erau deja pe lista elevilor monitorizați de Poliția Locală. Existau rapoarte întocmite periodic în care erau consemnate abaterile și motivele pentru care acești copii necesitau supraveghere specială. Băiatul considerat autorul crimei avea un comportament conflictual, reacționând agresiv la observații. Fericean a afirmat că era irascibil și se certa ușor, având constant impresia că era nedreptățit, similar mamei sale, care vocifera de fiecare dată când era chemată la școală.
Suspiciuni de consum de substanțe
Despre celălalt adolescent, directoarea a menționat suspiciuni clare privind consumul de substanțe, indicând că mama acestuia a fost avertizată că băiatul venea la școală adesea obosit, având ochii roșii.
Probleme disciplinare și performanță școlară scăzută
Cei doi elevi de 15 ani nu mai erau înscriși la școală, fiind repetenți de mai multe ori în clasa a VI-a și direcționați către programul „A doua șansă”. Elevul de 13 ani se afla la a doua repetenție și nu îndeplinea cerințele minime. Fericean a subliniat că profesorii se confruntau constant cu probleme disciplinare și că toate abaterile erau consemnate în registrul disciplinar, cu note la purtare scăzute repetat.
Absența părinților și sprijin emoțional inadecvat
Un element comun în cazul adolescenților implicați era absența părinților în primii ani de viață. Mamele copiilor au lipsit din viața lor, iar responsabilitatea creșterii a căzut pe bunici sau mătuși, părinții fiind plecați la muncă în străinătate. Fericean a explicat că majoritatea nu au avut un mediu familial favorabil dezvoltării emoționale, ceea ce a generat distorsiuni pe parcursul timpului. De asemenea, copiii au fost lăsați să-și ia modele de comportament de pe internet.
Monitorizare și rapoarte ignorate
Deși în școală nu au fost observate consumuri de droguri, în comunitate existau semnale clare. Fericean a avut discuții cu polițistul local și cu primarul, indicând copiii care necesitau monitorizare. A întocmit rapoarte periodice cu nume și prenume, dar aceste probleme nu au fost gestionate corespunzător la nivelul comunității.
Mărturiile fostei directoare subliniază un cumul de factori – lipsa părinților, probleme emoționale, indisciplină și absența colaborării cu școala – care au fost semnalate repetat, dar care nu au fost suficient gestionate, având consecințe tragice pentru comunitate.
Acest caz evidențiază necesitatea unor intervenții mai eficiente în sprijinul adolescenților vulnerabili pentru a preveni situații dramatice în viitor.
