Decesul lui Emeric Ienei
Pe 5 noiembrie 2025, România a pierdut o personalitate emblematică a fotbalului, Emeric Ienei, cunoscut pentru succesul său ca antrenor, în special pentru cucerirea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București în 1986, la Sevilla.
Biografia lui Emeric Ienei
Emeric Ienei, fost selecționer al României și al Ungariei, a fost un general de brigadă în rezervă, recunoscut pentru eleganța și respectul său. A avut o carieră remarcabilă în fotbal, dar viața sa personală a fost marcată de două mari povești de iubire: prima cu actrița Vasilica Tastaman, iar a doua cu campioana de scrimă Ileana Gyulai.
Povestea de dragoste cu Vasilica Tastaman
Emeric Ienei și Vasilica Tastaman au format un cuplu admirat în anii ’60, căsătorindu-se în 1963 și având un fiu, Călin. Vasilica Tastaman a fost o actriță de talent, cunoscută pentru rolurile sale în filme și la teatru, fiind apreciată de critici, inclusiv de marele Radu Beligan.
După aproape două decenii de căsnicie, Vasilica Tastaman a plecat în Suedia în 1981, împreună cu fiul lor, unde și-a continuat cariera artistică. A revenit în România după 20 de ani, dar a decedat pe 30 martie 2003, din cauza unei afecțiuni severe la ficat. Este înmormântată la Oradea.
Vasilica Tastaman despre Emeric Ienei
Într-un interviu din 1972, Vasilica Tastaman a vorbit despre căsătoria sa cu Emeric Ienei și despre pasiunea sa pentru teatru. A menționat dorința de a avea o familie numeroasă, dar a subliniat și provocările carierei artistice, care au influențat viața sa personală.
A doua căsnicie și recunoaștere postumă
După despărțirea de Vasilica Tastaman, Emeric Ienei s-a căsătorit cu Ileana Gyulai, fosta campioană olimpică la scrimă. Cei doi au avut o relație bazată pe respect și pe o pasiune comună pentru sport.
Emeric Ienei va fi înmormântat cu onoruri militare, recunoscându-se contribuțiile sale excepționale la fotbalul românesc. A fost un lider care a inspirat generații de jucători, având un impact durabil asupra sportului din România.
Concluzie
Moartea lui Emeric Ienei marchează o pierdere semnificativă pentru fotbalul românesc, subliniind importanța sa ca antrenor și ca figură emblematică în istoria sportului din țară.
