În loc să lovească decisiv în Rusia, Europa s-a împiedicat de propriile temeri. La summitul UE din decembrie, un plan german de a folosi 210 miliarde de euro din fondurile înghețate ale Moscovei pentru finanțarea Ucrainei a fost eliminat discret de pe agendă. Nu de adversari externi, ci din interior, Franța, Italia și Belgia s-au opus tacit, iar propunerea a fost abandonată fără confruntare publică.
Pentru Ucraina, e o pierdere imensă. Pentru Moscova, un semnal de slăbiciune. Iar pentru cetățenii europeni, o dovadă că solidaritatea declarată nu rezistă când apar riscuri politice și legale.
Planul lansat de cancelarul german Friedrich Merz părea, pe hârtie, o mutare simbolică și eficientă: banii înghețați ai Băncii Centrale Ruse să fie transformați în reparații de război pentru Kiev. Dar Franța a refuzat să garanteze juridic riscurile, iar Belgia, unde sunt stocate mare parte din fonduri, a cerut protecție împotriva unor eventuale procese ale Rusiei. Fără susținerea acestor state, ideea a căzut.
În locul său, UE a aprobat un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, fără dobândă, garantat din bugetul comun. Un gest important, dar cu mult sub impactul pe care l-ar fi avut transformarea fondurilor rusești în instrument de finanțare.
Această decizie arată fisurile tot mai adânci în strategia europeană față de Rusia. Germania cere acțiune fermă, chiar riscantă. Franța și Italia invocă precauția și echilibrul. Rezultatul? Un mesaj slab și divizat într-un moment în care Kievul are nevoie de certitudini.
Pentru Moscova, e o victorie politică indirectă. Dacă nici în fața a 200 de miliarde de euro din conturile înghețate europene liderii UE nu pot găsi un acord, câtă determinare mai poate afișa Uniunea pe termen lung?
Pentru Washington și alți parteneri, această fractură ridică semne de întrebare: cât de coezivă este UE în sprijinul Ucrainei? Cât poate conta pe un front european unit dacă sprijinul devine tot mai fragmentat și negociat?
Activele rusești rămân în continuare blocate, dar inutilizate. Liderii UE explorează soluții juridice de compromis, precum împrumuturi garantate sau utilizări limitate ale dobânzilor acumulate. Între timp, timpul trece, iar Kievul așteaptă răspunsuri.
În concluzie: Europa promite mult, dar când vine vorba de decizii concrete, diviziunile interne sabotează acțiunile decisive. Iar dacă această realitate nu se schimbă, războiul s-ar putea prelungi nu doar din cauza Moscovei, ci și a indeciziilor de la Bruxelles.
Etichete
UE, Ucraina, fonduri rusești, Germania, Franța, Merz, Macron, sancțiuni, geopolitică
Sursă
Sursă: Financial Times
