Crin Antonescu solicită documentele de la CNSAS
Candidatul coaliției de guvernare la alegerile prezidențiale, Crin Antonescu, a anunțat miercuri că a depus o cerere către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) pentru a obține toate documentele referitoare la dosarul său legat de fosta Securitate. Antonescu a declarat că intenționează să facă publice aceste documente.
„Am crezut că au trecut vremurile șopârlelor și delațiunilor. Se pare că nu”, a transmis el. „În urma atacului de ieri, am depus astăzi solicitarea către CNSAS pentru a primi toate documentele din dosarul meu. Cererea a fost înregistrată cu numărul P1033/25/16.04.2025. Voi face publice aceste documente, așa cum este firesc”, a adăugat Antonescu pe rețelele sociale.
Declarațiile lui Antonescu privind fosta Securitate
Antonescu a subliniat că nu a fost niciodată colaborator al Securității, ci doar urmărit. „Nu m-a speriat fosta Securitate, iar acum nu mi-e frică de noii securiști. România merge înainte!”, a mai declarat el.
Conform CNSAS, Crin Antonescu a dat o declarație în 1988, dar nu i se poate reține calitatea de agent sau colaborator al Securității comuniste. Într-o adeverință publicată, se menționează că Antonescu a fost implicat într-un dosar informativ și a dat detalii despre un prieten în vremea în care era profesor la Școala din Niculițel, județul Tulcea.
Contextul declarației sale
Antonescu a explicat că a fost chemat la Securitate în calitate de urmărit, legat de un prieten care a încercat să părăsească țara în anii ’80. „În 1987, un prieten de-al meu a încercat să plece în Austria din Bulgaria și a fost capturat. A lăsat câteva obiecte personale pentru câțiva prieteni apropiați, iar noi am fost chemați la Securitate pentru a da declarații”, a spus el. „Am mers acolo ca urmărit și am declarat că știam că pleacă în excursie, dar nu aveam cunoștință despre intențiile sale.”
O Tentativă Reușită de Evadare
În anul următor, în 1988, a avut loc o nouă încercare de a părăsi țara, de această dată cu succes. Persoana implicată a avut încredere totală în mine, fiind singura care cunoștea intențiile sale. Mi-a încredințat misiunea de a-i anunța părinții despre planurile sale, iar eu am îndeplinit această sarcină.
După ce a traversat Iugoslavia, a fost nevoit să petreacă o perioadă într-un lagăr. Ulterior, a reușit să ajungă în Canada, unde își continuă viața și în prezent.
