Cipru își pregătește strategia de export al gazelor naturale
În contextul crizelor din Orientul Mijlociu și al conflictelor din Golf, care afectează tranzitul energiei prin puncte strategice precum Strâmtoarea Ormuz, Cipru își propune să înceapă exportul de gaze naturale începând cu anul 2028. Ministrul cipriot al Energiei, Michael Damianos, a subliniat importanța diversificării surselor de energie, afirmând că statele nu pot depinde exclusiv de „zone specifice”.
Resursele de gaze ale Ciprului
Cipru a descoperit rezerve estimate între 15 și 18 trilioane de metri cubi de gaze naturale în șase perimetre din zona sa economică exclusivă. Totuși, exploatarea acestora a fost lentă, din cauza dispersării zăcămintelor în mai multe blocuri offshore, care necesită decizii separate de investiții. Un zăcământ semnificativ este Cronos, descoperit de companiile Eni (Italia) și TotalEnergies (Franța), care ar putea conține peste trei trilioane de metri cubi de gaze, suficiente pentru a asigura consumul Ciprului timp de decenii sau pentru a susține exporturile către piețele regionale.
Exporturile către Europa
Cipru ia în considerare exportul gazelor către Europa prin intermediul Egiptului, unde gazul ar fi procesat și lichefiat înainte de a fi livrat pe piețele europene. De asemenea, ministrul Damianos a menționat că se ia în calcul construirea unui terminal de export de gaze naturale lichefiate în Cipru, dar acest proiect ar depinde de descoperirea unor rezerve mai mari.
Proiecte energetice majore
Pe lângă dezvoltarea sectorului gazelor, Cipru are în vedere proiecte importante, cum ar fi Marele Interconector Maritim (GSI), care va lega Grecia, Cipru și Israel. Potrivit lui Michael Damianos, acest proiect este crucial pentru securitatea aprovizionării și are ca scop consolidarea sistemului energetic al insulei, reducând astfel izolarea față de rețelele energetice europene.
În concluzie, strategia Ciprului de a-și dezvolta sectorul de gaze naturale și de a-și diversifica sursele de energie ar putea avea un impact semnificativ asupra securității energetice a Europei, în special în contextul tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu.
