Riscul de infectare cu lepra
1. Lepra nu este o boală foarte contagioasă. Aproape 95% dintre adulții care intră în contact cu o persoană infectată nu dezvoltă boala, datorită imunității naturale. Totuși, copiii sunt mai predispuși la infecție decât adulții.
2. Lepra nu se transmite prin contact întâmplător, cum ar fi statul lângă o persoană infectată în autobuz sau la masă, sau prin strângerea mâinii. De asemenea, nu se transmite de la mamă la făt sau pe cale sexuală.
3. Dacă este instituit un tratament adecvat, nu este necesară izolarea pacientului. Acesta devine non-contagios la câteva zile de la începutul tratamentului cu antibiotice și poate duce o viață normală.
Transmiterea bolii se poate produce prin contact apropiat și prelungit, cum ar fi pe calea aeriană (tuse, strănut) sau prin contact direct cu leziunile. Contacții apropiați ai persoanelor infectate, în special membrii familiei, vor fi examinați periodic pentru a depista posibile infecții.
Semnele de alertă și diagnosticarea leprei
Diagnosticul de lepră trebuie luat în considerare atunci când apar:
- Leziuni cutanate roșii sau depigmentate cu hipoestezie sau anestezie;
- Simptome neurologice sau oftalmologice la pacienți cu istoric de călătorie în zone cu incidență crescută (Asia, Africa).
Simptomele leprei pot apărea, în general, după o perioadă de incubație de 3-5 ani, dar pot dura chiar și 20 de ani după expunerea la bacterie. Această perioadă lungă de incubație face dificilă identificarea sursei infectării.
Concluzie
În concluzie, lepra prezintă un risc scăzut de transmitere, iar tratamentele disponibile permit pacienților să ducă o viață normală, reducând astfel stigma asociată cu această boală.
