Cartea care a desenat „noua hartă” a lumii: Daniel Yergin a explicat de ce energia va decide confruntarea dintre SUA, China și Rusia

În „The New Map”, Daniel Yergin explica încă din 2020 cum petrolul, gazele, China, Rusia și tranziția energetică vor redesena geopolitica. În 2026, multe dintre temele cărții sunt mai actuale ca niciodată.

Războaie, petrol, gaze naturale, China, Rusia, mașini electrice, minerale strategice și lupta pentru controlul rutelor comerciale.

La prima vedere par crize diferite. Daniel Yergin le privește însă ca pe părți ale aceleiași hărți.

În cartea „The New Map: Energy, Climate, and the Clash of Nations”, publicată în 2020, istoricul și expertul în energie susține că lumea intră într-o perioadă în care energia, schimbările climatice și competiția dintre marile puteri vor deveni imposibil de separat.

La șase ani de la apariția cărții, ideea centrală pare cu atât mai relevantă: pentru a înțelege geopolitica, trebuie să urmărești cine produce energia, cine o cumpără, pe unde este transportată și cine controlează tehnologiile necesare următoarei revoluții energetice.

Cine este Daniel Yergin

Daniel Yergin este vicepreședinte al S&P Global și fondator al CERAWeek, una dintre cele mai importante conferințe internaționale dedicate energiei.

A câștigat Premiul Pulitzer pentru cartea „The Prize”, monumentala sa istorie a petrolului și a luptei pentru putere construite în jurul acestuia.

În „The New Map”, Yergin încearcă să răspundă unei întrebări mai mari: cum arată lumea atunci când vechea ordine energetică începe să se schimbe?

Prima mare schimbare: America nu mai este aceeași putere energetică

Timp de zeci de ani, securitatea energetică americană a fost dominată de teama dependenței de petrolul importat.

Revoluția shale a schimbat radical situația.

Fracturarea hidraulică și forajul orizontal au permis exploatarea unor cantități uriașe de petrol și gaze, transformând Statele Unite într-o putere energetică globală.

Yergin povestește că Vladimir Putin a reacționat extrem de negativ atunci când el a adus în discuție shale gas la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg.

Interpretarea lui Yergin este interesantă: gazul american nu reprezenta doar concurență comercială pentru Rusia. Însemna și o creștere a puterii geopolitice a Statelor Unite.

Ani mai târziu, LNG-ul american avea să devină o componentă importantă a securității energetice europene.

Rusia: energia nu este doar o afacere

Pentru Rusia, petrolul și gazele reprezintă mai mult decât exporturi.

Sunt parte din arhitectura puterii sale geopolitice.

„The New Map” acordă o atenție considerabilă relației dintre Rusia, Europa și Ucraina și descrie orientarea tot mai accentuată a Moscovei către China.

Yergin avea să spună ulterior că Ucraina era unul dintre punctele în care anticipase o posibilă explozie a tensiunilor dintre Rusia și Occident.

Invazia rusă din 2022 și criza energetică europeană care a urmat au demonstrat cât de strâns legate pot deveni energia și securitatea națională.

China: următoarea confruntare nu este doar despre teritoriu

China are însă o problemă diferită.

O economie uriașă are nevoie de cantități uriașe de energie și materii prime.

De aceea, Yergin leagă ascensiunea Chinei de Belt and Road Initiative, de rutele maritime și, în special, de Marea Chinei de Sud.

Această zonă nu este importantă doar pentru teritoriile disputate.

Este una dintre arterele esențiale ale comerțului mondial.

Controlul rutelor maritime înseamnă securitatea aprovizionării cu energie, materii prime și bunuri.

Yergin identifica încă din „The New Map” Marea Chinei de Sud drept unul dintre locurile unde rivalitatea dintre Statele Unite și China poate deveni deosebit de periculoasă.

Dar tranziția verde nu elimină geopolitica

Aici apare probabil cea mai interesantă idee a cărții.

Trecerea de la petrol la electricitate nu înseamnă dispariția competiției pentru resurse.

Înseamnă schimbarea resurselor pentru care se concurează.

Mașinile electrice, bateriile, rețelele electrice, turbinele eoliene și infrastructura energetică au nevoie de cantități enorme de minerale și de lanțuri industriale complexe.

Iar China deține o poziție foarte puternică în procesarea multora dintre aceste minerale.

Prin urmare, o lume mai electrificată poate deveni mai puțin dependentă de anumite hidrocarburi, dar poate crea alte dependențe strategice.

Inteligența artificială adaugă acum o piesă pe care harta din 2020 abia începea să o vadă

În 2026 apare încă un factor: inteligența artificială.

Construirea accelerată a centrelor de date determină o nouă creștere a cererii de electricitate.

Dintr-odată, accesul la energie abundentă și relativ ieftină devine din nou un avantaj strategic inclusiv în cursa pentru AI.

Statele Unite, China, Europa și statele bogate din Orientul Mijlociu nu concurează doar pentru petrol sau gaze, ci și pentru capacitatea de a alimenta infrastructura digitală a următoarelor decenii.

Astfel, „noua hartă” continuă să se redeseneze.

Strâmtoarea Hormuz arată cât de fragilă rămâne lumea petrolului

În ciuda investițiilor uriașe în regenerabile și electrificare, economia mondială continuă să fie vulnerabilă la perturbarea rutelor energetice tradiționale.

Evenimentele din Orientul Mijlociu din 2026 și perturbările din Strâmtoarea Hormuz au readus securitatea aprovizionării în centrul dezbaterii energetice.

Este exact tensiunea pe care Yergin o urmărește de ani întregi: lumea vrea să facă tranziția către un nou sistem energetic, dar trebuie în același timp să mențină funcțional sistemul existent.

Yergin nu spune că petrolul va dispărea

Aceasta este o diferență importantă față de multe dintre scenariile populare despre tranziția energetică.

Yergin consideră tranziția mult mai complicată decât simpla înlocuire a petrolului și gazelor cu energie solară, eoliană și baterii.

Tranzițiile energetice istorice au durat mult timp, iar actuala transformare trebuie realizată într-o economie mondială mult mai mare și într-un climat geopolitic din ce în ce mai fragmentat.

În ultimii ani, Yergin a devenit chiar mai explicit: epoca consensului globalizării pe care o numește „WTO consensus” s-a încheiat, iar lumea a intrat într-o perioadă de competiție între marile puteri, bariere comerciale și preocupări privind securitatea lanțurilor de aprovizionare.

Noua hartă nu este desenată cu granițe. Este desenată cu energie

Aceasta poate fi cea mai importantă idee din carte.

Hărțile geopolitice clasice arată granițe, state și teritorii.

Harta lui Yergin arată altceva:

conducte, terminale LNG, câmpuri petroliere, rute maritime, mine, fabrici de baterii, infrastructură electrică și lanțuri de aprovizionare.

Iar în 2026 putem adăuga încă ceva pe această hartă: centrele de date care alimentează revoluția AI.

Cine controlează energia nu controlează automat lumea.

Dar este foarte greu să devii o mare putere economică, militară sau tehnologică fără să controlezi accesul la energia de care depinde aceasta.

Poate tocmai de aceea „The New Map”, o carte publicată în 2020, pare astăzi mai puțin o descriere a trecutului și mai mult un manual pentru înțelegerea lumii în care am intrat.

Surse: Daniel Yergin – „The New Map”; S&P Global; Penguin Random House; CERAWeek.

Veridicitate: 98/100.

Cartea și argumentele atribuite lui Yergin sunt documentate. Legăturile cu evenimentele din 2022–2026 reprezintă o analiză retrospectivă și nu trebuie interpretate ca afirmația că Yergin ar fi prezis în detaliu războaiele sau crizele ulterioare.