Arctica, o regiune disputată și plină de oportunități
Arctica devine rapid una dintre cele mai contestate zone ale lumii, conform climatologilor care afirmă că această regiune se încălzește de patru ori mai repede decât alte părți ale globului. Aceasta are un impact semnificativ asupra ecosistemelor, vieții sălbatice și comunităților locale. Totuși, în contextul acestor schimbări climatice, marile puteri globale văd o serie de oportunități emergente: topirea gheții deschide accesul la resurse naturale valoroase, inclusiv minerale esențiale, petrol și gaze, și facilitează noi rute comerciale maritime.
Concurența în „cursa pentru Arctica”
Competiția pentru influență în această regiune nu este deloc ușoară, cu o concurență acerbă între China, Rusia, Europa, Statele Unite și India. La sfârșitul anului 2023, imediat după ce a preluat funcția de primar al unui orășel din nordul Norvegiei, Magnus Mæland a fost abordat de trei delegații din China. Acesta a declarat jurnaliștilor că China își propune să devină o superputere polară, demonstrând astfel intențiile sale serioase de a se implica activ în Arctica.
Deși Beijingul nu este asociat în mod tradițional cu această regiune, China își dorește să devină un jucător important, concurând pentru achiziționarea de proprietăți imobiliare și implicându-se în proiecte de infrastructură. De asemenea, se prezintă ca un „stat aproape arctic”, în ciuda faptului că orașul său cel mai nordic, Harbin, se află la o latitudine similară cu cea a Veneției.
Resursele valoroase ale Arcticii
Motivul pentru această competiție intensă este clar: zona arctică acoperă aproximativ 4% din suprafața globului, iar topirea gheții facilitează accesul la resurse naturale semnificative. Se estimează că în Arctica există aproximativ 30% din gazele naturale neexploatate la nivel global. În plus, noile rute comerciale maritime reduce considerabil timpul de transport între Asia și Europa, un aspect esențial în comerț, unde timpul se traduce în bani. China a elaborat un plan ambițios denumit „Drumul Mătăsii Polare” pentru a dezvolta transportul maritim în această regiune.
Transformarea Kirkenesului în port european
În interiorul Cercului Polar Arctic, fostul oraș minier Kirkenes, situat în cel mai nordic punct al Norvegiei continentale, contrastează cu peisajele pitorești ale munților acoperiți de zăpadă și fiordurilor adiacente. Deși orașul prezintă semne de abandon, cu magazine închise și depozite lăsate de izbeliște, există o oportunitate reală de a deveni primul port european de escală pentru navele de containere din Asia, în funcție de cât de repede se va continua topirea gheții.
Directorul portului din Kirkenes, Terje Jørgensen, are planuri ambițioase pentru construirea unui nou port internațional. Entuziasmul său este evident atunci când vorbește despre posibilitatea de a transforma orașul în „Singapore-ul Nordului Înalt al Europei”. Acesta își propune să dezvolte un port de transbordare care va conecta trei continente: America de Nord, Europa și Asia, facilitând astfel exporturile prin reîncărcarea mărfurilor pe diverse nave.
Restricții în Norvegia privind vânzările de proprietăți
Norvegia a implementat noi legi care interzic transferul de proprietăți și întreprinderi, în special dacă vânzarea ar putea afecta „interesele de securitate norvegiene”, conform declarațiilor oficialilor. Jørgensen a subliniat că se așteaptă orientări clare din partea guvernului referitoare la tipurile de infrastructură critică vizate de aceste reglementări.
Prudenta primarului Mæland față de China
Primarul Mæland a exprimat o atitudine precaută față de intențiile Chinei, afirmând: „Ne dorim o relație cu China, dar nu vrem să fim dependenți de ea.” Acest comentariu reflectă preocupările în creștere referitoare la influența chineză în regiune.
Interesele Rusiei în zona arctică
Rusia deține controlul asupra unei jumătăți din țărmul arctic și a atras investiții din partea Chinei. Cele două țări colaborează militar în Arctica, iar în luna octombrie, paza de coastă chineză a efectuat o patrulare comună cu forțele ruse. Exercițiile militare comune au avut loc cu o lună înainte, iar în iulie, bombardierele din ambele țări au efectuat misiuni provocatoare în apropierea Alaskăi.
Analizând situația, jurnaliștii menționează că Beijingul și Moscova par să răspundă provocărilor NATO, care și-a intensificat activitățile în zonă, manifestându-se printr-o atitudine de provocare: „Putem face și noi asta.” Este important de menționat că toate țările care se învecinează cu zona arctică sunt membre NATO, cu excepția Rusiei, Finlanda și Suedia aderând după invazia Ucrainei.
Colaborarea ruso-chineză în Arctica
Andreas Østhagen, expert al Institutului Fridtjof Nansen, descrie regiunea arctică ca fiind „fructul ușor de obținut” pentru parteneriatul dintre Rusia și China. „Rusia are nevoie de investiții și de actori comerciali interesați de dezvoltarea Arcticii, cum ar fi resursele de gaz natural lichefiat și rutele maritime nordice. China reprezintă o piață cheie în acest context,” a adăugat Østhagen. De asemenea, cele două țări își extind colaborarea pe multiple planuri, inclusiv politic și militar.
Cu toate acestea, China preferă să nu se alinieze complet cu Rusia, dorind să evite sancțiunile occidentale și să continue afacerile cu puterile occidentale, atât în Arctica, cât și în afara acesteia. Østhagen a subliniat, totuși, că este important să nu se supraestimeze relația dintre Rusia și China, menționând că Rusia se ferește de o influență excesivă a Chinei în Arctica.
Modernizarea capacităților militare ruse în Arctica
Moscova își bazează economia pe resursele naturale din Arctica și caută investitori din diverse colțuri, inclusiv din Statele Unite. De asemenea, regiunea arctică reprezintă un loc strategic pentru stocarea armelor, în special în peninsula Kola, care este cunoscută pentru capacitățile sale nucleare și pentru Flota Nordului.
Norvegia este îngrijorată că Rusia ar putea folosi zona arctică pentru a antrena noi recruți sau pentru a desfășura atacuri asupra Ucrainei. Deși nu se află în conflict direct cu Rusia, Norvegia, în special regiunile din nordul țării, resimt o amenințare, având o frontieră terestră de aproximativ 200 de kilometri cu Rusia. Colonelul Jørn Kviller a declarat, discutând cu reporterii, că „o vedem aici, la nivel local,” referindu-se la intensificarea activităților militare ruse în apropierea graniței.
Creșterea tensiunilor în Arctica: Norvegia și amenințările din partea Rusiei
De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, Norvegia a raportat o intensificare a incidentelor de bruiaj GPS, ceea ce a determinat chiar și piloții comerciali să-și modifice sistemele de navigație. Colonelul Kviller subliniază o creștere alarmantă a cazurilor de spionaj la frontieră, care includ atât obținerea de informații despre semnalele de comunicație, cât și desfășurarea de agenți ruși în teritoriu.
Prezența militară rusă în Arctica
Rusia utilizează Arctica ca bază pentru stocarea armelor strategice și, în același timp, Norvegia și aliații săi din NATO sunt în alertă constantă cu privire la submarinele de spionaj rusești și alte nave care operează în regiune. Potrivit unor surse, Norvegia a dezvoltat un sistem complex de tuneluri și camere de supraveghere pentru a aduna informații în timp real din aer, pe mare și de pe uscat, concentrându-se pe navelor suspecte din apele arctice.
Infrastructura critică și riscurile de sabotaj
Autoritățile norvegiene monitorizează cu atenție semnele de spionaj și sabotaj care vizează infrastructura critică subacvatică, în cadrul războiului hibrid al Kremlinului împotriva Occidentului. Printre obiectivele vizate se numără cablurile submarine de comunicație, esențiale pentru legătura între continente, precum și conductele de petrol și gaze.
Norvegia ca furnizor de gaze pentru Europa
Norvegia joacă un rol crucial ca furnizor de gaze naturale pentru Europa, inclusiv pentru Regatul Unit, mai ales după impunerea sancțiunilor asupra exporturilor rusești. Rusia dispune de o flotă considerabilă de submarine spion și nucleare, care, dacă rămân nedetectate, ar putea lansa atacuri asupra capitalelor europene și ar putea reprezenta o amenințare pentru SUA.
Interesele comune și prevenirea conflictelor
Viceamiralul Rune Andersen, șeful comandamentului comun norvegian, afirmă că SUA și Europa au interese comune în apărarea Arcticii. Deși nu există dorința unei confruntări deschise, tensiunile globale din alte regiuni, cum ar fi Ucraina, ar putea influența stabilitatea Arcticii. Echipa sa menține un contact constant cu Flota de Nord a Rusiei, programând apeluri de rutină pentru a asigura deschiderea canalelor de comunicare.
Disputa pentru resursele arctice
În drumul său spre Polul Nord, Norvegia găzduiește arhipelagul Svalbard, un teritoriu de gheață și habitat pentru urși polari, unde populația animală depășește numărul locuitorilor. Svalbard se află în centrul competiției globale pentru resursele arctice, fiind reglementat de un tratat care permite cetățenilor din toate țările semnatare să lucreze acolo fără viză, atrăgând astfel numeroși lucrători internaționali.
Intensificarea naționalismului în Arctica
De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, unele comunități din regiune au observat o creștere a sentimentului naționalist. Aceasta se manifestă prin organizarea de parade militare în localitățile rusești pentru a comemora finalul celui de-al Doilea Război Mondial, prin arborarea steagului sovietic pe diverse infrastructuri și prin o preocupare tot mai mare cu privire la transformarea stației de cercetare din Svalbard de către Beijing într-o stațiune cu scop dublu, inclusiv spionaj militar. Primarul local, Terje Aunevik, subliniază că ar fi naiv să se creadă că centrele de cercetare ale diferitelor națiuni nu colectează informații.
Drepturile comunităților indigene
Comunitățile indigene din regiune, dintre care mai mult de jumătate trăiesc în Arctica rusă, se simt adesea ignorate de autoritățile centrale, care nu recunosc drepturile lor asupra teritoriului pe care l-au numit acasă de-a lungul timpului. Miyuki Daorana, o tânără activistă din Groenlanda ce reprezintă comunitatea indigenă Inughuit, își amintește de momentul în care Donald Trump a sugerat achiziția Groenlandei în timpul primului său mandat. Deși atunci s-a râs de această idee, acum situația este percepută diferit. „Din cauza contextului geopolitic actual, cu jocuri de putere și competiție pentru resurse, lucrurile sunt mult mai serioase”, afirmă ea.
Daorana și alți membri ai comunităților indigene acuză națiunile europene că utilizează „criza climatică” ca pretext pentru a „exploata și invada pământurile indigene”. Această practică este denumită „colonialism verde” sau „agresiune de dezvoltare”, prin care se urmărește obținerea de resurse din teritorii deja locuite. „Arctica nu este doar un subiect de studiu pentru noi. Este viața noastră, luptele noastre și nedreptățile cu care ne confruntăm”, adaugă Daorana.
Schimbările în politica Arctică
Recent, s-a discutat despre excepționalismul arctic, în contextul în care cele opt țări care se învecinează cu Arctica – Canada, Rusia, SUA, Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca și Islanda – se uneau cu reprezentanții a șase comunități indigene și alte state observatoare, inclusiv China și Regatul Unit, pentru a colabora la protejarea și gestionarea acestei regiuni unice. Cu toate acestea, vremurile actuale sunt caracterizate de politicile marilor puteri, în care statele acționează din ce în ce mai mult în interes propriu. Într-un peisaj internațional cu multiple națiuni rivale în Arctica, riscurile de interpretare greșită sau de calcul eronat sunt considerabile, conform analiștilor de la BBC.
